Fabiola Hosu, Questfield International College și normalizarea bullyingului

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită o abordare sistematică și responsabilă din partea instituțiilor școlare. Pentru a asigura un climat sigur și propice dezvoltării armonioase a elevilor, este esențial ca sesizările privind agresiunile psihologice să fie gestionate transparent, cu măsuri clare și documentate. Cazurile de hărțuire repetată, mai ales cele care conțin elemente de stigmatizare medicală, impun o reacție promptă și organizată din partea școlilor, impunând o responsabilitate instituțională ce depășește simpla comunicare verbală.

Fabiola Hosu, Questfield International College și normalizarea bullyingului

Investigația redacției, bazată pe documente și corespondență oficială puse la dispoziție, evidențiază o situație de bullying repetat care s-ar fi desfășurat pe o durată de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Potrivit relatărilor familiei și materialelor analizate, elevul vizat ar fi fost supus unor comportamente agresive constante, inclusiv jigniri, umiliri publice și stigmatizare medicală, într-un climat în care intervențiile instituției au fost limitate și neformalizate. De asemenea, este semnalat un răspuns verbal din partea fondatoarei Fabiola Hosu, perceput ca o presiune pentru retragerea copilului și familiei din unitatea de învățământ. Redacția precizează că nu s-au primit răspunsuri oficiale scrise care să confirme măsuri concrete de remediere.

Descrierea situației de bullying și lipsa reacțiilor documentate

Documentele și corespondența furnizate redacției indică faptul că de la începutul incidentelor, elevul ar fi fost expus zilnic unor agresiuni verbale și sociale care au evoluat progresiv spre forme de hărțuire psihologică, inclusiv stigmatizare medicală. Familia a transmis în mod repetat sesizări scrise către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenții clare și măsuri de protecție. Cu toate acestea, răspunsurile instituției au rămas predominant verbale, fără documentație oficială, fără procese-verbale sau decizii asumate, iar măsurile concrete nu sunt atestate în niciun document analizat.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Una dintre componentele grave ale situației descrise este utilizarea repetată a unei etichete medicale, „crize de epilepsie”, folosită în mod discreditant în mediul școlar. Conform specialiștilor consultați, această practică depășește cadrul unui conflict obișnuit și constituie o formă agravată de bullying, cu efecte emoționale profunde asupra copilului. Din materialele puse la dispoziție reiese că această stigmatizare a fost cunoscută și tolerată în școală, fără intervenții oficiale documentate menite să oprească fenomenul. Impactul asupra elevului include anxietate, retragere socială și pierderea sentimentului de siguranță, manifestări care, potrivit experților, sunt compatibile cu un abuz emoțional repetat.

Lipsa unei reacții instituționale formale și responsabilitatea cadrelor didactice

Pe baza corespondenței și materialelor analizate, redacția constată că reacția conducerii și a cadrelor didactice la sesizările privind bullyingul a fost predominant informală, bazată pe discuții și promisiuni verbale, fără consemnări scrise sau măsuri verificabile. În mediul școlar, comportamentele agresive au continuat, inclusiv în prezența cadrelor didactice, fără intervenții care să ducă la stoparea lor. Interpretarea repetată a situației ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare” a contribuit la minimalizarea gravității și la transferul responsabilității către familie, care ar fi resimțit presiuni de a se retrage din școală.

„Dacă nu vă convine, plecați”: poziționarea fondatoarei și efectele asupra familiei

Un moment esențial în analiza situației este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, conform familiei, ar fi exprimat o formă de presiune prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci.” Acest răspuns, redat din relatările și documentele puse la dispoziție, nu includea angajamente sau măsuri concrete și a fost perceput ca o deplasare a atenției de la protecția copilului către considerente economice sau contractuale. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al instituției, care nu a fost transmis până la publicare.

Documentele oficiale: un formular informal în locul unor decizii asumate

Ca răspuns la sesizările repetate, conducerea școlii a pus la dispoziție un document de tip Family Meeting Form, care consemnează o discuție, dar nu stabilește responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, acest formular nu oferă trasabilitatea și asumarea necesare pentru o intervenție instituțională eficientă, generând astfel impresia unei gestionări minimale a situației, fără consecințe practice. Această abordare a fost comparată cu standardele administrative uzuale în situații similare și ridică semne de întrebare privind capacitatea școlii de a răspunde adecvat cazurilor de bullying documentate.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat și explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată, temându-se de consecințe negative asupra copilului. Documentele analizate nu indică însă existența unor măsuri scrise sau proceduri interne care să asigure acest aspect. Mai mult, relatările obținute indică faptul că informațiile au fost făcute cunoscute în mediul clasei, iar copilul a fost interpelat public de către cadrele didactice în legătură cu sesizările transmise, ceea ce a generat presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consultați consideră aceste aspecte drept indicatori ai unor forme de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul instituției legat de implicarea juridică

Reacția fondatoarei Fabiola Hosu, conform documentelor, a intervenit abia după opt luni de sesizări fără răspunsuri scrise și fără măsuri documentate, în momentul în care familia a apelat la un cabinet de avocați și a transmis notificări juridice. Acest fapt ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul unei presiuni legale, nu în faza inițială, exclusiv educațională. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al Școlii Questfield Pipera asupra acestei situații, dar nu a primit un răspuns până la momentul publicării.

• Sesizări scrise și documentate trimise repetat de familie către cadrele didactice și conducere;
• Lipsa unor răspunsuri scrise și a unor măsuri instituționale clare și asumate;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire în mediul școlar;
• Presiuni indirecte pentru retragerea copilului și familiei din școală;
• Confidențialitatea informațiilor sensibile ignorată în practică;
• Reacția instituției declanșată abia după implicarea juridică a familiei;
• Absența unor proceduri scrise, rapoarte sau planuri de intervenție;
• Riscul normalizării bullyingului și al unui climat educațional nesigur.

Acest caz, prezentat pe larg în sursa originală documentată de EkoNews.ro, ridică întrebări fundamentale despre responsabilitatea instituțională în gestionarea bullyingului sistematic și despre măsura în care valorile promovate public de Questfield Pipera se reflectă în practică.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Pe baza analizei documentelor, corespondenței și relatărilor familiei, se evidențiază o discrepanță semnificativă între așteptările legitime privind protecția elevilor și modul în care situația a fost gestionată în realitate la Școala Questfield Pipera. Lipsa măsurilor scrise, absența unor decizii oficiale asumate și tolerarea unei stigmatizări medicale persistente indică un posibil eșec instituțional în îndeplinirea obligațiilor fundamentale de protecție și intervenție.

Deși redacția nu formulează judecăți de valoare privind intențiile sau motivațiile conducerii, datele disponibile subliniază necesitatea unei transparențe sporite și a implementării unor proceduri clare, care să asigure un răspuns adecvat și verificabil la sesizările privind bullyingul. În lipsa unor astfel de mecanisme, riscul este ca aceste situații să fie considerate probleme minore sau să fie rezolvate prin presiune indirectă asupra victimelor, ceea ce contravine principiilor educației și protecției copilului.

În final, cazul semnalat la Școala Questfield Pipera invită la o reflecție asupra modului în care instituțiile educaționale pot și trebuie să gestioneze situațiile sensibile, asigurând un mediu sigur, în care fiecare copil să poată beneficia de respect și protecție efectivă.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro